Cătălina Ponor, the 2004 Athens Olympic Champion, gives us a lesson of will and strength in everything she does. At an age when many gymnasts are giving up the sport, Cătălina, 24, decided to come out of retirement and reconfirm her position in elite gymnastics.
After a 4 year break, a coaching experience in the US and having taken in the possibility of failure, the gymnast is now part of the Romanian Olympic team, preparing for London.
– Every story starts with “once upon a time”. If you had the possibility to choose, how would you like to start the Cătălina Ponor story?
– My story would probably begin with “Once upon a time there was a restless child who would not be still.” (laughs)
– And how would it end?
– With “and that child we were previously talking about managed to surpass any problem and obstacle and is now a fulfilled woman.”
– After having spent most of your life in a fast paced environment, what was the first “forbidden” thing you did after retiring?
– Had lots of sweets (laughs childishly), then I tried a bit of everything to see how real life is. You know, I sometimes wanted to face a problem by myself and learn to be strong because I feel that you cannot learn from mistakes until you actually are faced with those situations.
– Gymnastics starts early and ends early. What is the main difficulty of still being in this sport at 24?
– Yes, it is true gymnastics is a hard sport which starts and ends early, but this depends on each person´s decision. I can honestly say I regret having retired at 20. I missed being in the gym, training and the competition halls with thousands of people. It´s not difficult for me to be in gymnastics at 24. I badly wanted to come back and I made it, even if 24 seems too much. On the other hand, I think gymnastics has started growing in age too. There are many gymnastics of more than 22 and 24.
– What was the hardest thing you had to go through after the 4 year break?
– Getting in shape. An active sportsman is fit and I did not even move a finger all these years. This was the hardest part of the comeback.
– I will not ask why you retired, I will only ask why you came back.
– Because I wanted to show the world that Cătălina Ponor, who was not credited with any chance to make a comeback, had a lot to say in gymnastics. Anything is possible when you really want something.
– Was it a bet with yourself or with the people around you?
– I will not make a bet with the ones around me as long as I know what I am capable of. I am an ambitious, stubborn and strong person and I can get through anything. If anything, this is a bet with me, to prove to myself yet again that this is possible.
– Did Bellu and Bitang talk you into coming back?
– I´d like everyone to know that what was said about having been asked by the coaches to come back to gymnastics is only part of the story. Yes, we joked about it once when I was in the US but I didn´t take it seriously and neither did they. I had no idea back then that 2012 would find me in the gym, training.
– Do you think they supported you because of what you had done in gymnastics or for what you could still do?
– They (the two coaches) have always trusted me; they knew I was a strong gymnast as they had trained me since 2002. Maybe they didn´t trust I would actually make it but I really wanted to show everyone that when you really want something you can do it.
The chat with Cătălina Ponor unveiled a strong, ambitious, realistic gymnast, ready to face any obstacle.
The figures in the 24 year old´s life: 16 years of training, 5 years in competition, a 4 year break, 3 Olympic gold medals, 5 European gold medals, many silver and bronze medals and a comeback dream.
When she took the decision to retire in 2007, Cătălina Ponor missed her chance to get to her second Olympics, in Beijing. Maybe this is one of the reasons why she is giving it her all in the months left till the London Games.
In the last part of the interview, Cătălina discusses her expectations and disappointments, the sacrifices she´s willing to make and denies the news that she will end her career at the Olympics.
- After such a number of medals won, did you ever tell yourself “now that my name is noted down in the book of the greatest sportsmen, what comes next is not important”?
- Never! After having won the 3 Olympic medals I had even greater expectations, I did not want to make a fool of myself.
- How does a champion react to not winning a gold medal?
- I cried till dawn for every single silver or bronze medal
- Was your decision based on this year´s London Games and on your desire to end your career on a high note?
- It was 100% based on these Olympics. No matter what will happen, nothing will keep me from getting to my second Games. And why not, with God´s help, maybe even win a medal, even if it´s silver or bronze.
Then Cătălina laughed and asked me: “Who said I would retire after the Olympics?”
- I know you left for Athens thinking about bringing home the gold. What are you expecting from London?
- Of course I also want gold this time around, but considering the break, the age and other factors, I will be happy with making the podium. Let´s allow the young ones to win some gold medals as well. What I am interested in is to win gold with the team and I think that we are slowly getting there.
- Regardless of the Olympic results, you are still a name in the elite of Romanian gymnastics. Is there anything you don´t want from this competition?
- Injury. Anything, but not that. If I get injured, I swear I will grab my hand or my foot with my teeth and I will compete like that.
- What is next for Cătălina Ponor, beyond the Olympics?
- There is nothing planned for now. I honestly see myself in the gym in the next 7-8 months.
- Let´s imagine the following. August 13, 2012. The London Olympics are over. What title would you have me give your effort?
- “History repeats itself!”
- After having given some big names in the sport, having dominated, how do you see the future of Romanian gymnastics?
- I´m hopeful. I hope time will prove I am also right.
- There are fewer kids doing this sport, the infrastructure is poor, what would make you leave the country to train a foreign team?
- Anything from money to accommodation to respect.
- After so many hours of training, focusing just on this activity, what does a 24 year old do? Does she still have time for something else?
- The truth is I don´t have time considering that I am in the gym and in my room 24 hours a day. Sunday is a free day. There´s not much to do in my room except listen to music, watch TV, read a book or clean.
- Are there any professional regrets?
- Not having won the World Championship, but maybe it was meant to be like this, I´ve got used to it. God arranges things the way he wants and I have to thank him for giving me the talent. A talent I managed to take advantage of every single day….
- If I asked you to say a few words on Covasna, what would you say?
- I would have wanted to come visit. Unfortunately, I haven´t managed to see a large part of Romania due to the lack of time.
Source: CovasnaMedia.ro ( part 1, part 2 )
Translated by: RomanianGymnasticsFans
AP Photo/Kevork Djansezian
Discuția cu gimnasta Cătălina Ponor mi-a dezvăluit o sportivă puternică, ambițioasă, realistă și pregătită să facă față oricărei încercări care s-ar putea ivi în restul parcursului său competițional.16 ani de pregătire în sala de antrenament, 5 ani de competiții, 4 ani de pauză, 3 medalii de aur la Jocurile Olimpice, 5 medalii de aur la Europene, numeroase medalii de argint și bronz și un vis de revenire, așa arată în cifre viața gimnastei de 24 de ani.
În anul 2007, când a decis să se retragă din viața competițională, Cătălina Ponor a ratat șansa de a lua parte la cea de-a doua ediţie a Jocurilor Olimpice din cariera sa, cea de la Beijing. Poate și de aceea, gimnasta dă totul în lunile ce trec până la participarea de la JO din această vară de la Londra.
În ultima parte a interviului, Cătălina mi-a vorbit despre așteptări, neîmpliniri, sacrificiul pe care este pregătită să-l înfrunte și spulberă știrea conform căreia Jocurile Olimpice vor încheia cariera sa sportivă.
- După un număr atât de mare de medalii, a fost vreun moment în care ți-ai spus „am trecut numele meu în cartea marilor sportivi, ce vine după nu mai contează”?
- Niciodată! După ce am câștigat cele 3 medalii olimpice am avut pretenții mai mari de la mine, să nu mă fac de râs.
- Cum reacționează o mare campioană atunci când medalia nu este una de aur?
- Eu pentru fiecare medalie de argint sau de bronz am plâns în hohote până în zori.
- Cât din decizia ta de a reveni este strâns legată de JO de la Londra din acest an și de dorința de a-ți încheia cariera competițională în plină glorie?
- Am revenit 100% ca să fac această olimpiadă și orice aș păți (accidentare, neînțelegere), orice, nimic nu mă mai face să dau înapoi să ajung acolo pentru a face a doua olimpiadă și de ce nu, dacă mă ajută Dumnezeu, să iau și o medalie, fie ea și de argint sau de bronz.
- Știu că în 2004 plecai spre Atena cu gândul de a aduce aurul, cu ce dorință vei pleca spre Londra?
- Sigur că îmi doresc aurul și de această dată, dar având în vedere că au trecut niște ani de pauză, plus vârsta și alți factori, sunt mulțumită dacă ies pe podium. Să-i mai lăsăm și pe cei mici să culeagă câte o medalie de aur. Pe mine, în momentul de față mă interesează să luăm aur cu echipa și cred eu că ușor, ușor ne putem bate pentru ea.
- Indiferent de rezultatele de la Olimpiadă rămâi un nume în elita gimnasticii românești. Ce nu-ți dorești să se întâmple legat de această competiție?
- Să mă accidentez, orice dar nu asta. Dacă mă accidentez, pe cuvânt că îmi iau mâna sau piciorul în dinți și așa am să concurez.
- Ce va fi pentru Cătălina Ponor dincolo de Olimpiadă?
- Nu am nimic planificat momentan. Sincer, peste 7, 8 luni tot în sala de antrenament mă văd.
- Exercițiu de imaginație. 13 august 2012, s-a tras cortina peste Olimpiada de la Londra, ce titlu ai vrea să dau unei știri despre participarea ta?
- „Istorie repetată!”
- După nume mari în acest sport, după supremația pe plan mondial, cum se vede din locul în care stai acum gimnastica românească de mâine?
- Aș putea spune cu speranțe. Peste timp, sper să am dreptate și să nu mă înșel.
- Tot mai puțini copii sunt îndrumați către acest sport, condițiile sunt tot mai dificile, ce ar sta la baza unei decizii de a pleca din țară pentru a antrena o echipă străină?
- Orice motiv, de la bani până la cazare și respect.
- Rupându-ne puțin de viața ta sportivă, după atâtea ore de pregătire și de focusare doar pe această activitate, ce-i rămâne unei tinere de 24 ani să facă în plan social, relațional, familial? Cât timp are pentru acest aspect?
- Adevărul este că nu am timp, având în vedere că 24 din 24 de ore stau în sală și în cameră. Excepție face doar ziua de duminică, atunci când avem zi liberă. Prea multe în cameră nu am ce face decât să ascult muzică, să mă uit la tv, să mai citesc câte o carte sau să fac curat.
- Dacă pe plan profesional ai un regret foarte mare, care este acela?
- Că nu am reușit să devin campioană mondială, dar poate că așa îmi este scris și deja m-am obișnuit cu gândul acesta. Dumnezeu le așază cum vrea și sincer îi mulțumesc că mi-a dat talent și am reușit să îl fructific în fiecare zi și din ce în ce mai mult.
- Dacă ieri ţi-aş fi cerut să spui două cuvinte despre Covasna care ar fi fost acelea?
- Că îmi doresc să vizitez acest judeţ. Din păcate, datorită lipsei de timp, nu am reușit să văd o mare parte din România.
Sursa: CovasnaMedia.ro
Triplă campioană olimpică la Atena în 2004, gimnasta Cătălina Ponor este în tot ceea ce face o lecție de viață, de voință și de forță. La vârsta la care unele sportive pășesc de pe covorul întins în fața arbitrilor, Cătălina a decis să revină asupra deciziei de retragere la 24 ani și să-și reconfirme poziția în elita gimnasticii mondiale.
După o pauză competițională de patru ani, după o experiență de antrenorat în SUA și după asumarea unui eventual eșec, sportiva face parte din lotul olimpic ce va reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Londra.
Am ales să port cu Cătălina Ponor o discuție care să iasă din tiparele clasice.
– Fiecare poveste începe cu a fost odată… Dacă ar fi să alegi, cum ai vrea să înceapă o poveste spusă peste ani despre Cătălina Ponor?
– Probabil povestea mea va începe cu „a fost odată un copil neastâmpărat care nu își găsea locul în casă”. (râde)
– Și cum să se sfârșească?
– Cu „iată că acel copil de care se vorbea a reușit să treacă peste orice problemă și obstacol, iar acum este o femeie împlinită”.
– După ce aproape toată viața ta ți-ai petrecut-o într-un ritm alert, cazon, care a fost primul lucru „nepermis” cu care te-ai răsfățat în perioada de pauză?
– Cu dulciuri multe (râde ca un copil) după care am încercat câte puțin din fiecare atât cât să văd cum e viața reală. Știi, îmi doream uneori să mă dau cu capul de câte o problemă ca să învăț să fiu puternică atunci când va fi nevoie pentru că sunt de părere că până nu te lovești tu de anumite situații nu ai cum să înveți din greșeli.
– Gimnastica se începe devreme și se termină tot devreme. Care este principala dificultate în a face un asemenea sport la 24 de ani?
– Da, într-adevăr, gimnastica este un sport greu care începe la o vârstă fragedă și se termină la fel, dar asta depinde de decizia fiecăruia. Eu îți spun sincer că am regretat că m-am lăsat la 20 de ani și chiar mi-a fost dor să fiu în sala de antrenament, în cantonament și să fiu din nou în sala de concurs cu mii de spectatori. Pentru mine nu a existat dificultate să fac gimnastică la 24 de ani, mi-am dorit foarte tare să revin și atunci am reușit, chiar dacă pare o vârstă destul de înaintată. Pe de altă parte, cred că deja gimnastica mondială din ziua de azi începe să înainteze în vârstă pentru că sunt multe gimnaste trecute de 22 și chiar 24 de ani.
– După 4 ani de absență din ciclul competițional, care a fost cel mai greu lucru pe care ai fost nevoită să-l depășești la revenire?
– Rezistența. Un sportiv activ are o mare capacitate de rezistență fizică, iar eu în toți acești ani de pauză, spre rușinea mea, nici măcar nu m-am sinchisit să mă mișc. Când mi-am dorit să revin, rezistența a fost cel mai greu de recăpătat.
– N-am să te întreb de ce te-ai retras acum patru ani din gimnastică, am să te întreb de ce ai revenit?
– Pentru că mi-am dorit să arăt lumii că acea Cătălina Ponor căreia nimeni nu îi mai dădea șanse să revină poate să mai demonstreze multe în lumea gimnasticii și că se poate orice atunci când îţi dorești ceva cu adevărat.
– Această revenire este un pariu cu tine sau cu cei din jur?
– Pariu cu cei din jur nu am să fac niciodată atâta timp cât știu de ce sunt în stare. Sunt o fire ambițioasă, căpoasă și puternică și pot să trec peste orice. Mai degrabă această revenire este un pariu cu mine: acela de a-mi dovedi încă o dată că se poate.
– Te-a convins cuplul de antrenori Bitang/Belu să te întorci în sală?
– Aș vrea ca toată lumea să înțeleagă că ceea ce s-a spus, că am fost solicitată de domnii antrenori să vin înapoi în gimnastică, este doar o jumătate din adevăr. Da, a fost o discuție, poate aș putea spune în glumă, când eram în America de a reveni în gimnastică dar atunci pe moment nu am luat nimic în serios, nici eu și nici domnii antrenori. Atunci nu aveam nici cea mai vagă idee că o să mă găsească 2012 în sala de antrenament.
– Crezi că revenirea ți-a fost susținută pentru ceea ce ai făcut în gimnastică sau pentru ceea ce ai putea să mai faci?
– Dânșii (cei doi antrenori n.a.) au avut întotdeauna încredere în mine, știau că sunt o gimnastă puternică deoarece sunt antrenată de dânșii din anul 2002. Poate că dumnealor nu au dus până la capăt această încredere că o să reușesc, însă eu m-am ambiționat foarte tare să arăt tuturor că atunci când îți dorești un lucru cu adevarat poți să îl faci.
„Dacă mă accidentez, pe cuvânt că îmi iau mâna sau piciorul în dinți și așa am să concurez” – despre contextul acestei asumări, în ziarul de luni, când puteţi citi continuarea acestui interviu exclusiv!
Sursa: CovasnaMedia.ro
Cariera unei gimnaste se incheie când restul lumii se afla abia la primul job. Cariera Catalinei se va termina cand va dori ea, caci nici macar pauza de patru ani nu i-a vindecat dorul de antrenamente. Nici faptul ca acum, la 24 de ani, este cea mai „batrana” sportiva din istoria gimnasticii romanesti nu o impiedica sa aiba visuri mari pentru Jocurile Olimpice de la Londra 2012.
O fetita de patru ani merge pe strada cu bunica ei. Copilul arata cu degetul o sala de sport care nu se stie din ce motiv o fascineaza atat de tare, incat o trage pe bunica de mana intr-acolo… Treisprezece ani mai tarziu devine tripla campioana olimpica. “Am vazut aparatele si nu m-am mai putut opri”, isi aminteste Catalina Ponor momentul aparent banal care i-a decis viata, in timp ce make-up artistul ii contureaza ochii migdalati, mostenire de la mama ei.
Eu o privesc ca si cum nu ar fi din lumea noastra atunci cand imi povesteste senina ca a renuntat la o renta viagera de peste 6.000 de lei pentru a reveni in gimnastica la 24 de ani, varsta la care foarte putine sportive se incumeta sa mai concureze, dupa o pauza de patru ani.
Se retrasese in 2007, din cauza unor probleme de sanatate, dar inceputul lui 2011 a prins-o in sala de sport, hotarata sa faca istorie la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012: “Sportul mi-a lipsit foarte mult. Mi-era foarte dor sa fiu din nou in sala, sa fac antrenamente, sa particip la concursuri. Nu mi-am propus de la inceput sa particip la Mondiale sau la Olimpiada, am zis «hai sa vedem ce iese». Pentru mine gimnastica este ca un drog. Am incercat sa ma las si nu am reusit”.
A fost nevoie de doar sase, sapte luni de antrenament intens sub atenta supraveghere a antrenorilor Octavian Bellu si Mariana Bitang pentru ca gimnasta sa recupereze timpul pierdut si sa aiba aceeasi conditie fizica precum mai tinerele sale colege de echipa. Au mai incercat si alte sportive sa revina in activitate, dar in zadar. Catalina are insa o ambitie iesita din comun si o forta indestructibila, de care iti dai seama doar privind-o.
Discutiile despre shopping, dragoste, distractii o lasa rece, desi una dintre rochiile purtate la shooting (una roz) i-a placut in mod special. Orice intrebare i-ai pune, raspunsul se invarte tot in jurul salii de antrenament. Iar ceea ce m-a uimit cel mai tare a fost sa aflu ca ea nu are emotii la concursuri, in general: “Multa lume zice ca ma urc pe barna ca si cum m-as plimba pe bulevard”.
Dintr-un motiv care nu are nicio legatura cu cochetaria, machiajul Catalinei Ponor (tus negru) a fost intotdeauna un subiect intrigant pentru mine. Pana sa aflu ca nu are trac, nu pricepeam cum de-i permit mainile sa traseze o linie perfecta de tus inainte de a intra intr-un concurs pentru care s-a antrenat tot anul.
Sursa: Revista VIVA
Copyright: Brigid McCarthy
Brigid McCarthy announced the winners of TCG 2011 Awards, “where readers gave their nominations and votes in many different categories on the best of the year in gymnastics”. Part One, Part Two and Part Three.
The awards: Comeback of the Year, Personality of the Year and Older Gymnast of the Year went to Cătălina Ponor!!!
Congratulations Cătă!!!
Here is what the people said:
Only Cata Ponor could only have 6 months to regain her skills and hit. And she’s been gone for 4 years! No training, no nothin’. Yet she hit.She deserved a medal in beam EF. D@#% CODE.
Ahh 2004-esque artistry, welcome home.
In many ways Ponor looks as good or better than she did in 2004!
After 4 years and only 6 months of training, the girl achieved the impossible. Catalina is a prime example to many athletes around the sport in any sport.
WOW. She returned with higher difficulty. You have to have courage for that.
She’s came back above all odds to help the team and is even attempting to regain her weakest apparatus and make it better for the sake of the team score
Check all the awards and more on The Couch Gymnast!
Recent Comments