Cătălina Ponor: “Am făcut sute de repetări pentru un minut şi 30 de secunde!”

Constănţeanca e de părere că la Londra a fost mai matură ca la Atena. “Nu mai bună!”

Cătălina Ponor transmite aerul unui sportiv a cărui muncă a fost eficientă. A schimbat North Greenwich Arena cu pereţii răcoroşi ai Casei României, dar parcă încă păstrează concentrarea caracteristică unui campion. A scăpat medalia la bârnă ca şi cum ar fi pierdut un zmeu după ce sfoara i s-a rupt, dar a câştigat nu doar două medalii fabuloase, ţinând cont de întregul context, ci şi un respect incomensurabil. Pentru că nu şi-a reprimat instinctul şi a avut puterea să spună după concursul de la sol exact ce a nemulţumit-o.

Cătălina, aseară (n.r. – marţi seara) ai avut o reacţie, azi (n.r. – ieri) ţi-ai schimbat optica pentru ce s-a întâmplat după argintul de la sol. De ce?
N-a fost frumos să explic răbufnirea mea în plâns cu faptul că antrenorii nu m-au felicitat după finala de la sol şi vreau să îmi cer scuze faţă de dânşii. M-au felicitat după integralul de la sol, după ce am coborât de pe podium. Nu am ştiut motivul concret pentru care au plecat în grabă din sală şi asta m-a afectat, pentru că m-aş fi aşteptat să primesc nişte strângeri de mână.

Compar-o pe Cătălina din 2004 cu cea din 2012…După eşecul pe care l-am avut la bârnă, am fost mulţumită de ceea ce am făcut apoi şi mă bucur că n-am venit degeaba aici la Londra. În afară de medalia mea de la sol, am ajutat şi echipa, chiar dăcă mi-aş fi dorit ca medalia să să fie mai strălucitoare. Acum mă simt mai matură din toate punctele de vedere, dar niciodată n-aş putea spune că aş fi fost mai bună ca la Atena. Ceea ce s-a întâmplat atunci s-a dovedit a fi o realizare imensă. Şi chiar şi aceasta e comparabilă cu performanţa de acum opt ani. Valoare îi conferă faptul că m-am întors după mulţi ani de pauză şi, într‑un an şi jumătate, am reuşit să urc din nou pe podium.

Cum de ai reuşit să faci la 25 de ani, ce n-ai reuşit la 21 de ani – prezenţa la JO din Beijing?
Înainte de ediţia din Beijing am avut câteva probleme de sănătate şi n-am avut cum să ajung acolo. Am avut însă multe regrete. Dar cred eu că am reuşit să mă revanşez acum la Londra.

Când ai realizat cu adevărat că te poţi reîntoarce?
Ziua în care mi-am dat seama cu adevărat a fost cea în care Ana Porgras a câştigat medalia de aur în 2010. (n.r. – la bârnă – Porgras s-a retras anul trecut). În tot acest timp, au fost multe momente foarte grele, dar în cele din urmă mă bucur că mai mult psihic sunt sănătoasă, pentru că, altfel, fiecare sportiv are dureri fizice.

Câte repetiţii la sol ai făcut pentru un minut şi 30 de secunde?
Sute de repetări, nu le-am contabilizat, dar au fost cam două pe antrenament zilnic.

Cum ai ales melodia de la sol (n.r. – “Fever”) şi cu cine?
Chiar aş vrea să-i mulţumesc doamnei Adriana Pop. Cu dânsa am optat pentru această melodie şi cred că fără această coregrafie solul meu n-ar fi fost atât de bun. Şi-a pus amprenta pe evoluţia mea. Au fost mai multe variante, am început să ascultăm cântecele, dar prima care a avut ideea cu “Fever” a fost Anca Grigoraş. Mie mi s-a părut că mi se potriveşte şi am ales-o.

Ce simţi acum când s-a terminat totul?
Acum simt doar oboseală, dar pe de altă parte medaliile îmi dau fiori de fericire şi sunt mulţumită că mă voi întoarce acasă cu două medalii. Astă-noapte n-am închis ochii decât vreo două ore… În rest, am plâns non-stop. Toată noaptea! Încărcătura emoţională… probabil.

Dar s-a încheiat totul pentru tine în sport?
Dacă s-a încheiat totul? Antrenamente pot face şi acum şi mâine, şi peste o săptămână, şi peste zece ani, doar că a treia revenire în gimnastică nu se va mai produce niciodată. Îmi voi canaliza toate gândurile şi energia pe viaţa mea personală.

Anticipezi în ce punct al vieţii te va regăsi momentul Rio 2016?
Nu, nu! Eu nu ştiu ce voi face nici mâine, nici peste o săptămână. Vreau să mă recreez puţin la creier! Peste două… da, ştiu ce voi face! E ziua mea şi o voi sărbători acasă la Constanţa (n.r. – Cătălina împlineşte 25 de ani pe 20 august). Nici nu-mi mai trebuie cadouri, am aceste două medalii, îi am pe părinţii mei, care mă iubesc enorm. Mama a sărbătorit de aseară medalia, chiar dacă eu plângeam la telefon. Ea mi-a fost mereu altături, la bine şi la rău, şi prietenii, şi fanii, care mi-au trimis mesaje emoţionante, ce mi‑au dat putere să merg mai departe în acest ciclu olimpic.

Ce mesaj te-a impresionat cel mai mult?
Unul primit în această dimineaţă de la prietenul meu (n.r. – gimnastul din Puerto Rico Tommy Ramos, specialist la inele).

Sursa: Prosport

Video cu fetele pe dolce-sport.ro.
Alte imagini de la conferința de presă, pe www.tvrplus.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: